Sari la conținut

Venezia

25 iulie, ora 09:21
Suntem în mașină, în drum spre Muntenegru. Navigația arată încă 507 km până în Budva unde ne așteaptă proprietara apartamentului unde ne-am cazat și anul trecut.
Florin conduce, Jully stă cuminte la mine în brațe și doarme. Ne-am întins pe bancheta din spate ca să ne ascundem de soare, deoarece senzorul de temperatură al mașinii arată 20 de grade Celsius. Eu mi-am pus o păturică pe picioare, e prea dimineață și străzile sunt încă goale.
În timp ce trag cu ochiul pe geam și la navigație sa văd câți km mai avem (încă 495), încerc să îmi amintesc de ziua pe care am petrecut-o în Venezia.
Era a treia oară când ajungeam acolo și aveam emoții din cauză că după primele vizite am plecat încruntată, bosumflată sau plictisită de acolo.
Prima dată am ajuns in Venezia în anul 2008 când aveam 14 ani, cu părinții mei. Ei lucrau in Italia din anul 2000 si pentru că Venezia era un oraș special își doreau sa ajungă acolo cu mine. Așa ca au așteptat 8 ani de zile (ca să am buletin), până când s-au hotărât că era timpul să mă ducă și pe mine cu ei, într-o mică vacanță în Italia.

P1050962 (1)
2008

Îmi amintesc că toată ziua pe care am petrecut-o în Venezia am fost nervoasă din cauza căldurii și a umidității cu care nu eram obișnuită, așa că bineînțeles că le-am stricat părinților mei ziua cu toanele mele (mama, tata îmi pare rău).
Între timp am primit mesaj cu „Bun venit în Bosnia&Herzegovina…” – mai avem 466 km până în Muntenegru.
A doua oară când am ajuns în Venezia, am mers direct în Piazza San Marco și atât a fost tot. Credeam ca dacă am bifat ce aveam pe lista făcută de acasă, am văzut toată Venezia.

DSC01282.JPG
2013

…Încă 458 km.
Ultima dată când am fost în Venezia a fost săptămâna trecută (17 iulie) și am știut de acasă ca urma o plimbare frumoasă.
Simțeam asta de când am făcut programul pentru toate zilele pe care trebuia să le petrecem in Italia.
A fost prima dată când m-am simțit bine acolo. Deși era mijlocul lunii iulie, nu era foarte cald și parcă nu mă mai deranja aglomerația, din contră începea să îmi placă să mă amestec printre turiști.DSC_1697DSC_1726 (1)DSC_1730 (1)DSC_1731 (1)
(Florin îmi atrage atenția că in Bosnia există toalete ecologice în unele parcări de pe drumul european pe care mergem E71.)
De la ora 11 pana la 19:30 când am luat vaporetto spre Fusina unde era parcată mașina, ne-am plimbat pe toate străduțele care mai de care mai strâmte, am făcut poze, am admirat măștile și ne-am bucurat pentru că era Jully cu noi.DSC_1800 (1).jpg
Ma simțeam ca și cum aș fi ajuns pentru prima dată acolo, în sfârșit îmi plăcea Venezia!
Ne-am plimbat multe ore, am admirat clădirile și ne-am lăsat duși de val de frumusețea gondolelor, până când am realizat că ne-am pierdut. DSC_1888 (1)E8491BA6-9942-40B9-A848-4634F3D316CF (1).jpg
În căutarea librăriei Acqua Alta nu ne-am dat seama cât de mult am mers pe jos și ne-am îndepărtat foarte tare de locul de unde trebuia să luam vaporetto pentru a ajunge la mașină.Processed with VSCO with c1 preset IMG_1734 (1)Processed with VSCO with c1 presetIMG_1765 (1)IMG_1739 (1)IMG_1802 (1)Processed with VSCO with c1 presetCredeam că știm să ajungem fără harta sau GPS la locul de plecare, dar ne-am înșelat.
Aveam in plan sa ne întoarcem in Fusina la mașina cu barca de la ora 17:30, pe care bineînțeles ca am pierdut-o.IMG_1645.JPGIMG_1729.JPG
Apoi ne-am gândit că sigur reușim cu cea de 18:30, dar eram mai pierduți ca niciodată. Eu ma simteam ca într-un labirint pentru ca nu mai ajungeam la Canal Grande pe nicăieri. Într-un final am întrebat niște localnici și trebuia sa ne întoarcem aproape 2 km ca sa ajungem la vaporetto.Processed with VSCO with c1 preset
Și de acolo a început stresul.
Doi dezorientati, Florin cu harta in mână, ghiozdanul in spate, aparatul și trepiedul, iar eu cu Jully in brațe.
Și fugi, și întoarce-te ca ai luat-o pe strada gresită și parcă intram numai prin aglomerație și toți se mișcau încet numai noi fugeam ca nebunii după o barcă pe care o puteam lua pana la 22:30.Processed with VSCO with c1 presetProcessed with VSCO with c1 preset
După toată agitația și stresul am ajuns la 19:21 la Canal Grande și mai aveam 9 minute pana când vaporetto pornea.
Ne-am asezat la o terasa care era vizavi de barcă, am luat câte o granita și după ce am răsuflat liniștiti am început sa radem de încă o boacănă pe care am făcut-o împreună. IMG_1869 (1).jpg
Jully chiar dacă a stat in brațe când noi fugeam prin Venezia, după ce ne-am urcat pe vaporetto a început sa sforăie la mine in brațe.
Ah! Ce bine e sa fii catel! DSC_1934 (1).jpgIMG_1886.JPG
Ora 10:41 – mai avem 399 km pana in Budva, micuța s-a trezit și îmi face semne ca vrea sa bea apă din recipientul de la Cattitude. Afară sunt 24 de grade Celsius (cred ca trebuia sa lucrez la meteo), eu mi-am dat jos păturica pentru ca începe sa fie cald si in spate si Florin îmi atrage atenția spre… 

IMG_3220.JPG
Mostar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: