Sari la conținut

Jully, primul cățel din România care a zburat cu motoparapanta

Ora 15:25

Florina (mămica mea) ajunge acasă, face repede duș, mănâncă și îi spune bunicii că se grăbește.

Ora 15:50

Aud ușa de la intrare că se deschide, era Florin (tăticul). Ca niciodată a venit acasă mai devreme. Când e în tura de dimineață iese doar la ora 18 de la muncă, dar oricum eu îl întâmpin cum se cuvinte: cu lătrat și dat din codiță.

S-au apucat să mă măsoare, oare o să primesc ceva nou? Între timp mama îl întreabă pe Florin dacă crede că o să fiu cuminte și dacă ar trebui să facă pasul ăsta. Nu am aflat încă ce se întâmplă. Oare pleacă în concediu fără mine sau mă duc la veterinar?

Bunica nu mi-a mai dat de mâncare de la ora 11, încearcă să se ascundă de mine atunci când mestecă ceva (crede că nu îmi dau seama). Problema e că noi de obicei împărțim totul atunci când nu e mama acasă, iar acum că se ascunde de mine atunci când mănâncă mă face să mă îngrijorez… Chiar o să mă pună la dietă?

Ora 16: 15 

Florin strigă „Jully, hai să mergem afară”. Ne-am urcat toți trei în mașină, văd că au luat și ghiozdanul ăla în care mă tot plimbă Florina de o săptămână încoace… Zice că trebuie să mă învăț să stau în el. 

Ora 16: 30IMG_0098.jpg

O luăm de la Vivo pe Cami, o prietenă de-a mamei și după 30 de minute ajungem pe o pajiște. Am venit la picnic! Ce surpriză! Îi arăt mămicii că sunt bucuroasă și dau câteva ture pe lângă ea, latru și sar de bucurie pe picioarele ei.

Ora 17:10

Mai vine un bărbat cu mașina, a adus cu el o chestie galbenă ciudată cu roți. S-a prezentat și a spus că îl cheamă Bogdan. Le văd pe Florina și pe Cami că zâmbesc în timp ce își șoptesc: „Azi zburăm”.IMG_0105.jpg

„Zburăm” ce e aia? Un fel de mâncare? Nu prea înțeleg ce legătură are cu vântul. Omul necunoscut le-a spus că bate prea tare și că vor trebui să aștepte până apune soarele. Mie îmi place vântul, mai ales vara când e cald, deci nu văd care e problema. Uff! Mai trebuie să stau multe ore nemâncată?IMG_0106.jpg

Ora 19:00

Cami împarte o banană cu mine, îmi tot repetă că nu îmi dă mult pentru că imediat „zburăm”. După ce mama mă ceartă că sunt nesimțită și că mă uit fără să clipesc la Cami cum mănâncă, mă pune pe chestia aia ciudată (care am aflat că se numește motoparapantă) să îmi facă poze. De fiecare dată când vrea să facă asta, eu mă întorc în toate părțile, casc (mă stresează cu telefonul ăla), dar într-un final îmi dau seama că nu o să îmi dea pace până nu face o poză cât de cât bună.IMG_0131.jpg

Ora 20:00

Bărbatul a întrebat cine e prima și mama a spus că ea. M-a pus repede în ghiozdanul cumpărat de pe ABC-ZOO, s-a asigurat că îmi închide fermoarele bine și mi-a pus eșarfa bunicii pe cap. Of! Ce mămică grijulie am, îi e frică să nu fac otită.

Ora 20:05

Ne-am îndreptat spre motoparapantă, mama era liniștită. S-a așezat pe scaunul pe care m-a pus cu câteva ore în urmă, apoi Bogdan a început să ne lege. O vedeam că tot zâmbește, era fericită. IMG_0333.jpg

Bogdan s-a așezat în spatele nostru și a pornit chestia care suna foarte tare. În câteva secunde l-am văzut pe tăticul meu și pe Cami la sol, noi eram sus. Mama mă pupa într-una ca să fiu cuminte și îmi spunea „Bravo!” tot la două secunde. Atunci am înțeles că „zburam” nu era un fel de mâncare, ci o despărțire de pajiștea pe care am stat.IMG_0327.jpg

La un moment dat motorul (chestia care suna) facea gălăgie tare și eu am început să mă mișc de frică. Să vă spun sincer și sunetul aspiratorului mă sperie, de obicei îmi las codița în jos și fug în altă parte atunci când cineva face curat.G0025077.jpg

Când a văzut că am început să mă mișc, mama a devenit agitată și m-a bagat de tot în ghiozdan (cu ajutorul lui Bogdan), apoi au mai trecut cam 2 minute până mi-am găsit locul. G0025103.jpgG0025163.jpg

Când a început să mă mângâie încet prin plasa de la rucsac, atunci mi-am dat seama că mămica mea era liniștită și că totul era în regulă. Am început să mă relaxez și eu și după vreo 15 minute în care am stat foarte cuminte, Florina mi-a scos capul din ghiozdan și am ajuns la sol.G0025207.jpgG0025275.jpg

I-am văzut pe Cami și pe Florin că vin spre noi, fericiți că am ajuns pe pământ. Tăticul meu încă era palid, cred că i-a fost frică să nu pățim ceva pentru că la prima încercare de zbor era să se răstoarne motoparapanta cu noi din cauza vântului.

Când am coborât mama m-a felicitat de mai multe ori, m-a pupat și mi-a repetat încontinuu că mă iubește. Eu ca de obicei am dat din codiță, și m-am bucurat pentru că am făcut-o fericită.Oamenii care mai erau acolo au întrebat-o pe mama cum a fost, dacă am fost cuminte, iar mama mă lăuda într-una.


Azi 30.06.2017, după două zile de la zbor, realizez ce momente frumoase am trăit. Realizez cât de mult m-am schimbat din luna ianuarie până acum atunci când vine vorba de Jully. Dacă până la începutul anului eram dezamăgităși plângeam atunci când mi se închidea telefonul în nas, sau primeam un „categoric nu” când întrebam dacă pot să duc cu mine un cățel mic, acum nu îmi mai pasă. Dacă de exemplu Jully nu este acceptată nici măcar în brațe în grădina botanică din Cluj, atunci clar nici locul meu nu e acolo.

Înainte cu o săptămână de zbor mi-a venit ideea să o duc și pe Jully cu mine. Să fie o experiență unică. Atunci când le-am spus persoanelor cunoscute că vreau să zbor cu ea, majoritatea au avut o reacție negativă.

Îmi cunosc destul de bine câinele, nu l-aș supune la ceva ce i-ar face rău.

Sper că ți-a plăcut povestea noastră!

PS: Dacă te încântă ideea de a zbura cu motoparapanta sau vrei să încerci ceva nou, aici este site-ul celor de la TXA (Transilvania eXtreme Adventures). 🙂

6 gânduri despre „Jully, primul cățel din România care a zburat cu motoparapanta Lasă un comentariu

  1. Bine, bine, asta a fost povestea lui July.Iar ea n-a prea văzut mare lucru.Dar tu?
    Cum te-ai simţit,cum a fost?
    Stim şi noi, de cînd avem căţei, că la cine nu le place, nu prea au ce căuta la noi şi nici noi nu mergem unde nu sîntem primiţi cu toţii.
    Fără nici o problemă.
    Felicitări pentru zbor!

    Apreciat de 1 persoană

    • A fost primul zbor cu motoparapanta și mi-a plăcut foarte mult.
      Am fost puțin emoționată la început, fricoasa când a început Jully sa se miște (nu avea ce sa pățească oricum), dar la final m-am bucurat ca am profitat de ultimile 10 minute uitându-ma in toate părțile și admirând privelistea.
      Îți mulțumesc!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: